|
. |
|
home : culture : deriva continentala : romaneste : prefata : .................................................................................................................................. |
Romaneste Indice ...................... |
"Deriva Continetala - Coliziunea Continentelor si Convergenta Culturilor" "Un Roman in Deriva" .................................................................................................. |
|
|
Cumpara aici Cuvant Inainte Prof. John Dewey, FRS, FGS Prefata Prof. Sherban Veliciu Extras din Carte Capitolul 1 (html) Structura Cartii Numar ISBN - 0750306866 Autor - Constantin Roman Editura - Institute of Physics Anul aparitiei, Iunie 2000 |
Citind “Deriva Continentala” aflam despre meandrele carierei lui
Constantin Roman, cel care a reusit sa straluceasca in domenii in care,
la Inceputuri nu promitea prea mult. Am fost amandoi colegi de an la Facultatea de Geologie Tehnica a Insitutului de Petrol si Gaze (astazi la Universitatea din Bucuresti) si am absolvit amandoi geofizica. Imi amintesc perioada studentiei cand Costi Roman imi povestea ca in liceu nu prea era pasionat de fizica si de geologie (el dorea sa devina arhitect) ca sa ajunga in cele din urma inginer geofizician. Pe timpul studentiei la Bucuresti, Costi nu s-a remarcat nici in tectonica si cu atat mai putin in seismologie, pentru ca mai tarziu sa ajunga bursier si doctorant la Cambridge, iar domeniul in care s-a afirmat sa fie “seismo-tectonica”. Acest succes nu este intamplator, el se datoreaza unor calitati recunoscute de catre profesorii sai de la Bucuresti, si anume, entuziasmul si perseverenta. La acestea se mai adauga si o a treia calitate, indispensabila in profesia noastra-imaginatia-, calitate pe care a folosit-o la maximum in gasirea unor solutii unice,de multe ori trecand peste dificultati insurmontabile. In afara de capitolul introductiv despre radacinile familiei sale (“Amprenta genetica”) si de perioada petrecuta la Paris si la School of Physics, in acest volum este si un jurnal care consemneaza observatiile autorului despre perioada 1969-1973 petrecuta la Cambridge ca bursier al celui mai vechi colegiu, Peterhouse, ctitorit la 1284 de episcopul de Ely, un contemporan al descalecatorilor Tarilor Romanesti si Moldovei. La Cambridge, Constantin Roman a avut privilegiul de a-si efectua cercetarile intr-o perioada cand, la momentul potrivit, a fost indemnat sa urmeze un drum pe care putini au pasit, dar unde fiecare drumet a fost remarcat. Acum, acest drum este aglomerat si bine batatorit de prea multi pietoni, dornici sa ajunga in fata, folosind toate mijloacele, chiar si datul din coate. In acest context, lucrarile lui Constantin Roman au avut drept rezultat o noua solutie tectonica pentru manifestarile seismice localizate in crusta continentala a Eurasiei: aceasta solutie a constituit un fundament pentru dezvoltarea ulterioara la Cambridge a teoriei Tectonicii Placilor si a fost unica in felul ei, din mai multe motive. De o importanta deosebita este interesul stiintific,provenit din recunoasterea existentei a noi tipuri de placi litosferice-placi ne-rigide sau placi tampon (“non-rigid plates”sau “buffer plates”), descrise in revistele stiintifice. Cateva din noile definite “placi tampon” au fost separate din intinsa suprafata a crustei continentale apartinand Eurasiei, in particular din arii situate in hinterlandul Himalaiei - Tibetul si Sinkiang-ul, rezultat care va avea un remarcabil impact asupra teoriei Tectonicii Placilor. In plus, intuirea prezentei unei portiuni de litosfera oceanica, necunoscuta inca, ce se scufunda sub crusta continentala a Carpatilor, ipoteza publicata intr-un numar al revistei ““Nature”” din 1970,a reprezentat o contributie la marea lucrare care a fost reconstructia Thetis-ului. Aproape concomitent, Dan Radulescu si Mircea Sandulescu, la Bucuresti, explicau evolutia geologica a ariei carpatice, ca un ansamblu de efecte ale Tectonicii Placilor. Recunoscand meritul deosebit al disertatiei de doctorat a inginerului Roman, Institutul Geologic a publicat in intregime in anul 1998, in Romanian Journal of Geophysics (l8, l998, Bucuresti) textul lucrarii de la Cambridge, ca o recunoastere a caracterului peren al modelelor stabilite cu 25 de ani inainte si in acelasi timp ca o subliniere a prioritatii contributiei la evolutia tectonicii alpine. Constantin Roman a studiat la Cambridge sub indrumarea a doi savanti de talie internationala -mai intai cu Dan McKenzie, si dupa un an cu Sir Edward Bullard (memorabil pentru reconstructia matematica a Atlanticului, cunoscuta ca” imperecherea Bullard” -“the Bullard Fit”). C.Roman a studiat seismicitatea lanturilor alpine-Carpatii, Hindu -Kush-ul, Himalaia si a Asiei Centrale (Tibet, Tarim si Sinkiang). Ca elev al lui Sir Edward Bullard, numele lui Roman se aseaza intr-o selecta serie de distinsi oameni de stiinta apartinand scolii de Fizica din Cambridge, plecand de la Thompson, Rutherford si Cavendish si ajungand pana la Sir Isac Newton. Ca parte a acestei traditii, studiil lui Roman incercau sa modifice chiar conceptul tectonicii globale. Aparitia in Romania, la Editura Academiei,a cartii “Deriva Continentala” prezentand fundalul pe care s-a construit teoria tectonicii globale la Cambridge (adica, oamenii,locurile si evenimentele)nu este altceva decat o pura simetrie a doua publicatii perfect complementare-a tezei de doctorat tiparite de IGR si anecdotica care a constituit baza acestei teze. In perioada anilor’60 si ‘70, acest nou concept, al Tectonicii Placilor,venea sa revolutioneze intelegerea noastra asupra planetei Terra si,in particular, sa explice efectele coliziunii Eurasiei cu Africa,Arabia si India.Este uimitor numarul mare de cercetatori pe care acest nou concept i-a inspirat, primele articole publicate in ““Nature””, “Geophysical Journal” si ““New Scientist”” ramanand printre “clasicele” literaturii de specialitate; acelea au fost primele dar si cele mai inspirate zile, cand Vine si Matthews dezvoltau ideea “spreding”-ului fundului oceanic,iar canadianul Tuzo Wilson, pe atunci profesor in vizita la Cambridge, intuia dinamica faliilor transformante. Toate acestea au produs o frenezie a cercetarilor care au schimbat geologia intr-o maniera ne mai intalnita nici inainte si nici dupa. Rasfoind paginile cartii, cititorul descopera incetul cu incetul tensiunile cu care se confruntau in viata reala oamenii de stiinta, cu erorile si slabiciunile lor, cu rivalitatile si ambitiile lor marunte. Trecand peste toate acestea, cei care au cunoscut relatarile lui Constantin Roman despre debutul sau la Cambridge in domeniul Tectonicii Placilor,au fost uimiti de efortul disperat de a invinge un grup de cercetatori de la Institutul Tehnologic din Massachusetts in rezolvarea unei mari enigme a Stiintelor Pamantului-seismicitatea Asiei Centrale. Inchis in microcosmosul sau de la Cambridge si obsedat de cercetarile sale, Roman a uitat de echipa lui Peter Molnar de dincolo de Atlantic, care studia de multi ani aceleasi cutremure tibetane si care acumulase o multime de informatii pregatite tocmai atunci pentru a fi publicate. Trezirea sa brusca la realitate a fost un soc, deoarece fiecare element al probelor stranse cu truda si care constituiau miezul disertatiei sale de doctorat,ar fi fost puse in pericol prin publicarea cu prioritate a rezultatelor colegilor americani. Aceasta imprejurare unica in lupta, dubiile si apoi triumful final al lui Roman, reprezinta un exemplu dramatic al unei dileme cu care se confrunta Omul de stiinta. El nu este sigur daca o noua idee, esentiala, va fi usor acceptata de cei de o aceeasi profesiune, cunoscuti mai mult pentru conservatorism decat pentru spiritul lor iconoclast. In consecinta, Roman a considerat ca este prudent sa introduca in dezbatere aceste noi idei si sa le verifice in fata unei noi audiente,prezentandu-le intr-o serie de conferinte in calitate de invitat al unor universitati britanice si de pe continent: Imperial College, Oxford, Cambridge, Norwich, Newcastle, apoi trecand canalul Manecii la Liege si Frankfurt. Intr-o anumita masura, exista un cod nescris al oamenilor de stiinta care recunoaste pana la un anumit punct o revendicare de prioritate dintr-o directie de cercetare pe care mizeaza un coleg si acest cod a fost incalcat in perioada sederii lui Roman la Cambridge.Dar cand competitia incepe sa te ameninte din toate colturile, nu mai exista nici o retinere ca sa iesi in fata si sa-ti aperi lucrarea a carei paternitate trebuie pastrata cu orice pret. Aceasta drama nescrisa transpare din paginile “Derivei Continentale”, carte pe care o oferim tiparului, atragand cititorul cu extraordinarul etos al simtului viu pe care il are creatia stiintifica: relatarea in sine nu este istorie, ci o contributie la istoria unui domeniu al Stiintei, care candva urmeaza sa fie scrisa. Multe din dogmele sale sunt valabile si astazi, aceasta fiind o dovada a cat de solida este temelia pe care vor creste generatiile tinere de cercetatori. Dar intr-un sens mult mai larg, ceea ce trebuie subliniat este faptul ca mai mult decat confruntarile stiintei sau ale oamenilor de stiinta, “Deriva Continentala” este o carte despre valori universale, despre Libertate, Umanism, Estetica,dar mai ales despre Bucuria Vietii ,”la joie de vivre”- acea corala a mediului ambiant care a inspirat cercetatorul, un mediu in care sunt create ideile cu adevarat permanente. Observam aici impresiile care au colorat imaginatia autorului si care formeaza miezul naratiunii, o interdependenta fara de care aceasta cercetare stiintifica nu ar fi fost posibila. Este vorba despre impactul pe care Europa Occidentala si mai ales Marea Britanie au avut-o asupra unui tanar inginer de dincolo de Cortina de Fier. Ajuns la Newcastle, el afiseaza o nepasare tinereasca la faptul ca avea doar cinci lire in buzunar.Biletul de calatorie in Anglia, a fost obtinut, in mod surprinzator,dintr-o bursa NATO,a carei existenta o tinea secreta fata de autoritatile romane in caz ca acestea din urma i-ar retrage permisul de calatorie (“Secretul NATO”).Si totusi,autoritatile de la Bucuresti i-au dat voie sa calatoreasca in ajunul incheierii conferintei la care era invitat sa-si prezinte o comunicare - tactica obisnuita din arsenalul birocratiei comuniste,care incerca prin toate mijloacele sa descurajeze contactele cu lumea din afara,bineanteles,cu exceptia celor oficiale, ceea ce nu era valabil si in cazul Roman. Atitudinea acestui nelinistit nici nu se compara in obraznicie cu interventia unui inalt functionar al guvernului si agent al securitatii, care, afland ca tanarului Roman i s-a oferit un loc de doctorant la Paris, l-a pus in garda fata de aceasta “optiune politica”, avertizandu-l ca “daca ar vrea sa se stabileasca in occident, in cel mai bun caz, ar ajunge cel mult, chelner intr-un restaurant”. Netinand cont de aceasta perspectiva, Costi Roman isi petrece primele saptamani in strainatate vizitand locurile turistice, inchipuindu-si ca nu ar mai avea o alta ocazie. La intoarcerea in tara, in drum spre Romania ca ori ce “roman curios” se opreste la Paris “ca sa vada turnul Eiffel”.... De fapt in subconstient, dorea sa se intalneasca cu profesorul Thellier de la Institutul de Physique du Globe.Thellier ii oferea lui Roman un loc la doctorat in arheomagnetism, dar cum acesta ajunge la Paris tocmai la 1Mai l968, numai dupa o saptamana, studentii francezi incep revolta lor, Franta se scufunda in haos, si bineanteles, planul de studii devine inutil. Mult mai grav decat dezamagirea profunda este faptul ca Roman se afla la Paris fara bani, fara posibilitatea de transport pentru a se intoarce in Romania, si cu ambele vize expirate- cea de sedere in Franta si cea de intoarcere in Romania (Capitolul “Paris-Revolta Studenteasca ). Dupa o perioada de trei luni, timp in care i se parea ca existenta lui atarna de un fir de ata, Roman este salvat de catre profesorul Keneth Creer de la Newcastle, care ii ofera un loc la School of Physics, ca “visiting research student”, pentru perioada de vara. Aici, Constantin face cinci cereri de bursa pentru doctorat,reusind la trei concursuri,in Canada, Statele Unite si Cambridge, unde ajunge in toamna anului l969.Dar ghinionul il urmareste si aici,caci vechea universitate,la fel ca si cea de la Paris in anul precedent,este in revolta, incendiind la propriu un hotel si la figurat, spiritele, cu cartea feministei Germaine Greer -“ The Female Eunuch”. Efectul acestei revolte nu a fost decat o copie palida a miscarilor studentesti pariziene din 1968, un fel de Halloween cu mai multe focuri de artifcii, reusind totusi sa faca scrum un hotel si sa il puna pe fuga pe ministrul afacerilor interne. Fiind scolit in spiritul dictaturii unde orice forma de disidenta era imediat sufocata, doctorantul roman, parasutat in mod neasteptat in centrul acestor evenimente politice, ramane desorientat, cu scarile sale de valori complet rasturnate. Contrastul de culturi dintre Est si Vest, dintre idealurile preconcepute despre Occident, romantice si romantate, pe de o parte, si realitatea cotidianului pe de alta,creaza situatii efervescente,pe traiectorii diverse,cu intalniri stimulante cu personalitati din lumea artelor, a stiintei si politicii (“Lotus eater”). Aici vedem cum personajele, arhitectura si peisajul gradinilor englezesti care il inconjoara si formeaza fundalul cercetarilor sale stiintifice sunt evocate cu multa emotie si lirism, iar daca acest cadru este punctat si de ironie si de un stil direct,cititorul trebuie sa-l inteleaga pe autor in intentia sa de a prezenta o imagine nealterata,asa cum a perceput-o de la inceput. Aceasta intelegere este necesara pentru ca opiniile exprimate pe timpul acestor ani imaturi,dar fericiti au adesea o nota de aroganta tinereasca,si de aceea cei care figureaza in paginile acestei carti trebuie sa le citeasca cu multa intelegere.Aceste pareri incarcate de emotie nu se pot explica mai bine decat a facut-o Regina Maria prin urmatoarele cuvinte: “Candva am fost un strain printre voi; acum fac parte dintre voi si pentru ca vin atat de departe sunt capabila sa va deslusesc mai bine cu calitatile si defectele voastre”(“Tara mea”, l9l6, Londra, Hodder & Stoughton). Fara indoiala este adevarat ca, gandirea lui Constantin Roman nu ar fi prosperat in mediul stimulator al Cambridge-ului, mediu ce reprezinta varful lumii academice britanice, fara larga cultura geonomica pe care el a primit-o de la scoala romana de geologie si geofizica, reprezentata prin Facultatea de Geologie Tehnica a Institutului de Petrol Gaze si Geologie din Bucuresti, al carei student a fost la inceputul anilor ‘60. Aici si-a obtinut diploma in geofizica, cu o disertatie asupra unui subiect abordat pentru prima data in tara noastra: “Paleomagnetismul zacamintelor de cupru din Dobrogea”.Aceasta ne-a furnizat o prima sugestie despre viitoarea cariera a lui Roman, disertatia fiind definita de conducatorul sau stiintific, profesorul Liviu Constantinescu,ca,..”o contributie semnificativa, indicand atat intelegerea dar si perseverenta in rezolvarea unei probleme de cercetare”. Mult mai incurajatoare in a sesiza potentialul de talent din viitorul lui Roman, a fost asertiunea profesorului Sabba Stefanescu,ulterior membru al Academiei Romane, care in referatul de examinare scria... “el a gasit mijloacele sa produca o foarte interesanta si originala lucrare de diploma la absolvirea celor cinci ani de studii universitare..”, “lucrarea a fost scrisa atat de pasional si frumos exprimata,incat dl.Roman a fost felicitat de examinatorii sai”. Intorcand paginile acestei carti, este evident ca viziunea utopica cu care a parcurs acest demers, a fost intersectata cu dezamagiri si regrese, pe masura ce imperfectiunile firii omenesti au iesit la suprafata. Si totusi, in pofida celor amintite mai sus,acest Jurnal nu reprezinta un inventar exaustiv al greutatilor intampinate,ci mai degraba un refuz obstinat si Quixotic in a acepta aceste dificultati.Aceasta atitudine necompromitatoare este rezumata cum nu se poate mai potrivit de Thomas Mann: “In cele din urma, aici pe pamant ,nu mai ramane decat o singura problema de rezolva: cum sa ne ridicam si sa plecam, sa spargem coaja crisalidei ca sa devenim fluture”. Citind aceasta carte am fi tentati sa-i slefuim colturile, dar nu ne permitem sa facem asa ceva de teama sa nu umbrim bucuria cu care au fost impartasite aceste impresii de inceput, ele fiind componente indispensabile in desfatarea cititorului. Tinand seama de cele spuse mai sus, ne-am putea intreba: “Deriva Continentala” reprezinta cumva oglinda in care se reflecta ochiul necrutator al musafirului de pe continentul european, in deriva printre noi? Sau poate mai degraba ar fi un diapazon sau o cutie de rezonanta care ne amplifica ecoul trimis de aceasta solie? Sau, poate, in cele din urma sa fie doar o istorie a stiintei, descriind deriva continentelor la inceputul teoriei tectonicii globale? La o prima cercetare, toate aceste aspecte pot sa para foarte diferite, totusi, toate au o valenta armonioasa si perfect complementara, care justifica pe deplin tripla semnificatie a titlului acestei carti-“ Deriva Continentala”. Dr. Ing. Serban Veliciu Profesor la Universitatea din Bucuresti, Secretar Stiintific, Institutul Geologic al Romaniei Redactor Sef al revistei Journal of Romanian Geophysics |
| .................................................................................................................................. Constantin Roman © 2000-2009. All Rights Reserved. Designed & Maintained by Delamain IT. |
